Primul post ( o doamne )

Ce as avea de pierdut daca ma adresesz unor persoane liber, fara ca macar sa am habar ce fac, si de ce mi-am facut aceasta chestie care se cheama blog ?

Eu sunt Ioana pentru familie, iar Caroline pentru aia care ma suporta. Am 17 mirifici ani, clasa a 11- a. Dar astea sunt detalii plictisitoare care nu cred ca va intereseaza, asta daca sinchiziti macar sa cititi ce scriu aici. Nu ca ar fi bine, sau corect ce scriu eu, dar dupa ce am sa-mi dau si eu seama cum functioneaza toata tehnologia asta, o sa va placa.

E modul meu de exprimare cand nu am voce ca sa dau totul afara din mine atunci cand trebuie. Pentru ca sunt mult prea exagerat de timida cand intalnesc lume noua, sau orice tine legat de multime. Multi spun ca mi-e frica de lume, dar eu negam asta de fiecare data. Acum, cand chipurile am o varsta si putin mai multa minte, tind sa le dau dreptate. Am o retinere sa fac cunostinta cu alte persoane, dar si cand fac, si intru in viata lor, ma comport ca ultima retardata. ( iertare pentru limbaj. La urmatorul post nu am sa mai vorbesc atat de urat, pentru ca nici nu-mi prea sta in fire )

M-am apucat de scris pentru a ma elibera de sentimentele astea care nu-mi dau pace de o buna bucata de vreme. Nu am sa vorbesc doar despre mine, despre faptul ca sunt timida si alte prostii din astea. Am sa vorbesc despre subiecte care ne intereseaza, sau ar trebui sa ne intereseze, pentru ca traim intr-o societate bolnava, care trebuie reparata. Doar noi, generatia de azi putem face asta. Inca mai avem o speranta de a salva lumea din jurul nostru.

Cu putina bunavointa si speranta ca totul va bine in final, o sa reusim sa mutam si muntii din loc.

P.S. Sper ca am facut ceea ce trebuia.

 

Advertisements